Familia- glob formator al fiecăruia dintre noi.

Ținând cont de faptul că anul acesta orice creștin este ghidat de chemarea „Familie, devino ceea ce ești!”, m-am gândit să exemplific situația critică în care se află familiile de astăzi, printr-o pildă:

„Un tată și o mamă, care erau foarte ocupați cu activitățile profesiei lor, înaintea zilei de naștere a copilului lor, trecură în mare grabă printr-un magazin de jucării. Îi explicară vânzătoarei:

–          Am vrea ceva pentru un copil micuț care să-i poată ține de urât și să-i ia sentimentul singurătății…

–          Ne pare rău, zâmbi vânzătoarea, nu avem părinți de vânzare”.

Concluzii sunt multe. Însă cea mai concretă ar fi faptul că  familiile de astăzi nu urmează exemplul Sfintei Familii, ci exemplele marilor vedete, pe care le idolatrizează. Uită ce este comunicarea, ce este iubirea, ce înseamnă relația părinte-copil, ajungând să banalizeze despărțirea, adică divorțul.  Părinții de astăzi se autoînlocuiesc cu jucării scumpe, care nu au nicio valoare în fața unui copilaș, care ar prefera o îmbrățișare, o mângâiere și un călduros „Te iubesc!”

Să nu uităm însă, că oricum ar fi , trebuie să ne prețuim familia, s-o iubim și să mulțumim pentru că o avem, deoarece sunt mulți alții de vârsta noastră ,chiar și mai în vârstă , care nu știu cum e să spui „mama” și „tata” cu adevărat.

În concluzie, ar trebui să conștientizăm starea critică a familiilor de astăzi și să ne formăm principii care țin de credință , datorită cărora ne vom crea o familie în care să inundăm și să fim inundați doar cu IUBIRE….

Camelia Pitica

Sfântul minunilor…roagă-te pentru noi !

Sfântul Anton s-a născut la Lisabona în 1195, iar la botez i s-a pus numele de Fernando care înseamnă „cel ce luptă pentru pace”. Încă de la vârsta de 15 ani a abandonat lumea pentru a intra în rândul canonicilor regulari, la mănăstirea „Sfântul Vincenţiu-de-Fora”. Aici se dedică îndată studiului ştiinţelor sacre, mai cu seamă teologiei „regina ştiinţelor”, ştiinţa tainelor celor mai adânci. Teologia, va scrie el mai târziu, este „o cântare veşnic nouă ale cărei dulci melodii bucură cerul şi mângâie pământul”. Se deosebeşte printr-o memorie excelentă, care uimeşte. Mai târziu în faţa cunoştinţelor sale adânci şi bogate, cei mai învăţaţi dintre eretici nu vor avea de ales decât fuga, văzând puterea cuvântului său.
Însă această mănăstire fiind aproape de Lisabona era vizitată foarte des de prietenii săi şi mai ales de părinţi, fapt pentru care nesuportând această situaţie s-a retras la Coimbra, o mănăstire mai izolată, fiind astfel mulţumit de o viaţă şi mai retrasă. Aici citea zi şi noapte Sfânta Scriptură. Însă dezamăgit cumva de luxul mănăstirii, copleşite de numeroase daruri din partea regelui, hotărăşte să intre în ordinul franciscan pe care îl stima foarte mult, iar după ce îşi termină noviciatul obţine permisiunea de a merge în Africa pentru a lucra la convertirea necredincioşilor.
Moare în 1231, la vârsta de 36 de ani. Se spune că la moartea sa mâinile negre arse de soare au devenit albe ca zăpada şi fine, delicate, cum sunt mânuţele unui copil. Faţa sa desfigurată de boală a devenit senină şi frumoasă. Trupul său răsucit de suferinţă a devenit zvelt, aşa cum arăta în tinereţe, când era sănătos. Totuşi acest trup frumos când a fost dezgropat după 32 de ani era complet transformat în cenuşă. Însă ceva rămăsese din el, şi anume limba. Acea limbă poate fi văzută şi astăzi după atâţia ani de la moartea sfântului Anton în bazilica din Padova.
Ce putem și ce trebuie să învățăm din viața acestui mare sfânt?
Trebuie să fim conștienți că prin botez,toți suntem chemați să fim martorii minunilor pe care Dumnezeu le săvârșește în viața noastră. Așa cum Anton, prin cuvânt dar mai ales prin viața sa a știut să vorbească despre Dumnezeu, tot așa și noi prin cuvânt și exemplu , să vorbim oamenilor despre Dumnezeu care este cu noi, și care nu încetează să săvârșească minui, în viața noastră, în familiile noastre, în comunitățile noastre și în lumea întreagă.
Sfinte Antoane , roagă-te pentru noi!

                                                                                Pr.Cristian Tiba O.F.M.Conv.

De ziua mamei!

Un zâmbet pentru mama !

Mama este cea care ne-a dat viață, cea care ne-a educat și crescut cum a știut mai bine. Este cea a cărei lacrimă ne tulbură cu adevărat sufletul, singura persoană ale cărei cuvinte au ecou în mintea noastră, cea al cărei chip e mereu frumos și blând, indiferent de urmele lăsate de trecerea timpului…

Joi, 8 martie 2012 s-a sărbătorit Ziua Internațională a mamei. Desigur, nu am putut lăsa un eveniment atât de important să treacă precum unul obișnuit, așa că am încercat să înfăptuim ceva care să demonstreze cât de mult înseamnă mama pentru noi. Astfel, am luat hotărârea de a realiza felicitări, pe care să le împărțim mamelor din mica noastră comunitate.

Răbdarea, iubirea dar și dorința de a le mulțumi mamelor pentru că ne-au dat viață, ne-au fost aliate la realizarea acestor felicitări. Cu toate acestea, nu le-am fi putut realiza dacă Sr. Magdalena nu ne-ar fi susținut în tot acest timp.
Astăzi, 11.03.2012, după celebrarea Sf. Liturghii copiii ni s-au alăturat recitând în cinstea mamelor mici poezii și cântând din inima, împreună cu noi, „La mulți ani!”. După aceasta am împărțit mamelor felicitările realizate, primind în schimb zâmbete sincere.

Fericirea tuturor membrilor grupului a fost intensificată si de faptul că grupul nostru are un nou membru Sora Magdalena.
Pe această cale, urăm din nou „La mulți ani!” mamelor noastre, pe care le iubim din toată inima.

Camelia Pitica

Postul Mare – călătorie către Înviere.

Postul Mare este o călătorie spirituală spre Paște, o pregătire pentru Învierea Domnului și pentru învierea viitoare a fiecăruia. Timpul sfânt al celor șase săptămâni de post dinaintea marii sărbători nu poate trece fără înaintarea pe calea cea strâmtă care duce la viață. Renunțarea la mâncăruri își găsește în rugăciune adevăratul ei scop, fiindcă postul nu-i un simplu regim alimentar, ci o transformare a sufletului și a vieții, o pocăință. Adevăratul post constă în faptele cele bune față de aproapele nostru și înmulțind rugăciunea. Participarea la Sf.Liturghie, în măsura în care putem, spovada și împărtășania, toate acestea fac parte din firescul Postului Mare. Prin ele călătoria către Paște ajunge cu bine la sfârșit, iar noi putem participa la lumina și bucuria Învierii Domnului cu conștiința că suntem părtașii acestei mari minuni. Pe care, cu credință, nădăjduim cu toții s-o ajungem în veacul ce va să vină
Sacrificiul de sine. Postul este, un sacrificiu de sine. Nu e ușor să renunți la multe din lucrurile care îți fac plăcere și pe care le crezi indispensabile pentru fericirea ta. Să faci milostenie din ceea ce-ți prisosește e o faptă bună care aduce mântuire și-i bucură pe cei aflați în lipsuri; dar să renunți la ceva care ți se pare că te reprezintă, că e totuna cu persoana ta, e de o greutate mult mai mare. Renunțarea postului înseamnă ruperea din sine însuși a ceea ce credeai că ești, fără să fii de fapt. Căci nu suntem nici mâncărurile alese pe care le preferăm, nici băuturile cu care ne îndulcim, nici pornirile spre desfrânare care ni se pare uneori că ne definesc trupul și întreaga noastră persoană. Dar nu vom ști acest lucru fără post. Postul înseamnă să te apropii de definiția ta adevărată, veșnică și să nu te mai definești prin cele ce pier. Înseamnă să întrezărești ceea ce ai putea fi, ceea ce Dumnezeu ar vrea să fii, dacă n-ai fi rob și dependent de atâtea și atâtea lucruri.

Grupul de tineri ” SPERANȚA ”

Crăciun la Nisiporești

Crăciun la Nisiporești

    Anul trecut, de Crăciun împreună cu tinerii și copii din Bogdănești, puneam în scenă ( biserică ) Piesa de Crăciun “Veniți Să-L Adorăm”. A fost un lucru minunat, o colaborare rodnică. Deși am plecat de la Bogdănești, nu pot sta departe de acest blog, și după cum am promis, voi continua să scriu și să adaug poze din locul unde îmi desfășor activitatea. Anul acesta am realizat un spectacol de crăciun, împreună cu tinerii și copii din Parohia Nisiporești, unde ma aflu de la 1 octombrie ac. Mai jos  sunt câteva poze de la acest Spectacol de Crăciun intitulat “ Gloria in Excelsis Deo “. Pe aceasta cale transmit tuturor copiilor, tinerilor și credincioșilor din Bogdănești

Sărbători Binecuvântate, Un Nou An mai prosper și din inimă

LA MULȚI ANI!

Pr.Cristian Tiba O.F.M.Conv.

Această prezentare necesită JavaScript.

O scrisoare foarte speciala.

SCRISOAREA PRUNCULUI ISUS

   Dragul meu suflet,

şi în acest an a trecut data zilei mele de naştere, Sf. Crăciun, în toţi anii se face o mare sărbătoare, iar în acest an a fost la fel. În aceste zile oamenii fac multe cumpărături, au fost nenumărate reclame la radio şi TV. Cu adevărat, deja de mulţi ani oamenii au început să sărbătorească ziua mea de naştere. În primii ani părea că au înţeles cât am făcut eu pentru ei, dar azi, mulţi ignoră motivul care e cauza sărbătorii. Oamenii se adună şi se distrează, fără să ştie despre ce e vorba. De exemplu, anul trecut au făcut o mare sărbătoare în onoarea mea, dar au uitat să mă invite. Sărbătoarea era în onoarea mea dar când a început marea zi, m-au uitat pe dinafară şi mi-au închis uşa în nas. Eu aş fi vrut să le împart hrană. Cum nu m-au invitat, am decis să intru eu însumi şi să văd cum sărbătoresc. Am intrat şi m-am pus într-un colţ. Am văzut că ieslea mea nu era, ea era înlocuită de un arbore artificial plin de ghirlande şi lumini colorate. Toţi stăteau şi beau. Unii, deja beţi, povesteau bancuri şi râdeau. În momentul cel mai important al zilei, a venit un om bătrân, beat, îmbrăcat în roşu şi cu barbă albă. Părea că ar fi băut prea mult, pentru că a căzut pe un fotoliu. Toţi copiii alergau la el şi stigau: Moş Crăciun, Moş Crăciun!…. ca şi cum sărbătoarea ar fi fost în onoarea sa. Veni miezul nopţii şi toţi se îmbrăţişară. Eu am ridicat braţele sperând că cineva mă va îmbrăţişa, dar nimeni nu a făcut-o. Am experimentat această tristă realitate, că eu în acea zi eram în plus şi că nu eram acceptat; am ieşit fără zgomot, am închis uşa şi m-am dus. Cine crede că eu nu am plâns niciodată greşeşte…în acea noapte am plâns. Un alt lucru care nu-mi place în ziua naşterii mele; în loc să mi se facă mie cadouri şi-au făcut cadouri între ei. O dată cineva mi-a spus “ Cum să-ţi fac eu cadouri, dacă nici măcar nu te văd?” Dar eu vin şi îi răspund: lasă-mă să mă nasc în sufletul tău şi nu mă refuza cu păcatul. Dacă doreşti să mă vezi, uită-te la mine sub chipul pâinii.

Am venit să te mântuiesc.

La Betleem mama mea mă ţinea între mâinile ei, preotul pe altar mă ţinea în mâinile lui. Ajută săracii, vizitează pe bolnavi şi pe cei singuri, gândeşte-te la fraţii tăi şi mă vei vedea în fiecare dintre ei. Acestea sunt cadourile pe care aş vrea să le primesc de la tine. Au trecut 20 de secole şi în fiecare an istoria se repetă. Azi, ca şi ieri, oamenii se gândesc doar să cumpere cadouri şi de mine nimeni nu-şi mai aminteşte. În cel mai fericit caz, mă văd ca pe un copil oarecare, nu ca pe Dumnezeu făcut om. Mă doare să-i văd cum trăiesc cu sete de iubire, având Izvorul atât de aproape. Termin această scrisoare sperând că nu te-am plictisit. Însă, crede-mă, chiar dacă ai puţin sau nimic să-mi oferi, lasă-mă să intru în inima ta. Pentru mine va fi cel mai mare dar pe care tu ai putea să mi-l faci. Dacă până azi nu ai făcut-o, încearcă. Este unicul mod de a te pregăti pentru a sărbători Veşnica Naştere în Betleemul cerului.

Cel mai bun prieten al tău şi ….chiar dacă nu crezi,

 

DUMNEZEUL tău ISUS CRISTOS.

AVE MARIA !

Icoana  Sfintei  Fecioare  Maria  la Nisiporesti

                      Comunitatea din Nisiporesti , a a vut deosebita bucurie de a primi Icoana Sfintei Fecioare Maria de la Cacica.
Cu mic cu mare crestinii s-au adunat pentru a o intimpina pe Mama noastra cereasca. La acest moment a luat parte si Episcopul auxiliar de Iasi, Aurel Perca. Timp de 3 zile cit a stat icoana de la Cacica, au avut loc si misiunile populare , avind ca tema „ Familia crestina”, meditatiile fiind tinute de Pr.Iacob Fabian . Au fost zile pline de har si binecuvintare. La incheierea misiunilor a fost prezent si Pr.Provincial Emilian Catalin, care a multumit Maicii Domnului pentru prezenta Ei, in mijlocul credinciosilor din Nisiporesti.
Mai jos citeva fotografii de la aceste zile minunate.

Pr.Cristian Tiba O.F.M.Conv.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cugetări.

Cugetări

 

De Phil Bosmans

Cine vrea să –i înveselească pe oameni trebuie să aibă  bucurie în sine însuşi.

Fericirea e ca soarele.Dar chiar şi pe soare sunt pete.

Atârnă-ţi viaţa de o stea, şi noaptea nu-ţi va dăuna.

Cine refuză prietenia, locuieşte într-o ţară  fără flori.

Există foarte multe lucruri despre care nu trebuie să se vorbească, ele trebuie făcute.

Numai optimişti vor supravieţui.

Culese de Pr.Cristian Tiba O.F.M.Conv.

Ştiaţi că….?

Ştiaţi că….?

-Unele stele sunt de 600.000 de ori mai strălucitoare decât Soarele nostru.?

-Un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h.?

-Urechile pot distinge peste 300 000 de tonalităţi.?

-Ochii pot distinge aproape opt milioane de nuanţe.?

-Mâna are 27 de oase.?

-În corpul uman există suficient fosfor pentru a creea 250 de chibrituri.?

-În corpul uman sunt mai mult de 12.00 de km de vase de sânge.?

-Plămânul drept primeşte mai mult aer decât cel stâng.?

-Un om face într-un an aproximativ 2,5 milioane de paşi.?

Culese de Pr.Cristian Tiba O.F.M.Conv.

Cugetări…

Cugetări…

de Phil Bosmans

Oameni simpli: singurii plămâni prin care mai poate să respire lumea noastră.

Cu fiecare om bun care trăieşte în lume, răsare un soare.

Fii draguţ cu oamenii, dar nu cu mâini acaparatoare, ci cu o inimă darnică.

Educaţia este o sarcină comună părinţilor, şcolilor, universităţilor, presei, radioului, televiziunii, opiniei publice. Educaţia: o mare răspundere…

Încearcă odată o metodă nouă. Nu te costă nimic şi totuşi e eficientă:  zâmbeşte. Această metodă porneşte  din inima omului, este vorba de zâmbetul care vine dintr-o pace interioară, din bucuria unei inimi bune.  Acest zâmbet îl face frumos pe fiecare om.

 Culese de Pr.Cristian Tiba O.F.M.conv.