Sfântul Anton s-a născut la Lisabona în 1195, iar la botez i s-a pus numele de Fernando care înseamnă „cel ce luptă pentru pace”. Încă de la vârsta de 15 ani a abandonat lumea pentru a intra în rândul canonicilor regulari, la mănăstirea „Sfântul Vincenţiu-de-Fora”. Aici se dedică îndată studiului ştiinţelor sacre, mai cu seamă teologiei „regina ştiinţelor”, ştiinţa tainelor celor mai adânci. Teologia, va scrie el mai târziu, este „o cântare veşnic nouă ale cărei dulci melodii bucură cerul şi mângâie pământul”. Se deosebeşte printr-o memorie excelentă, care uimeşte. Mai târziu în faţa cunoştinţelor sale adânci şi bogate, cei mai învăţaţi dintre eretici nu vor avea de ales decât fuga, văzând puterea cuvântului său.
Însă această mănăstire fiind aproape de Lisabona era vizitată foarte des de prietenii săi şi mai ales de părinţi, fapt pentru care nesuportând această situaţie s-a retras la Coimbra, o mănăstire mai izolată, fiind astfel mulţumit de o viaţă şi mai retrasă. Aici citea zi şi noapte Sfânta Scriptură. Însă dezamăgit cumva de luxul mănăstirii, copleşite de numeroase daruri din partea regelui, hotărăşte să intre în ordinul franciscan pe care îl stima foarte mult, iar după ce îşi termină noviciatul obţine permisiunea de a merge în Africa pentru a lucra la convertirea necredincioşilor.
Moare în 1231, la vârsta de 36 de ani. Se spune că la moartea sa mâinile negre arse de soare au devenit albe ca zăpada şi fine, delicate, cum sunt mânuţele unui copil. Faţa sa desfigurată de boală a devenit senină şi frumoasă. Trupul său răsucit de suferinţă a devenit zvelt, aşa cum arăta în tinereţe, când era sănătos. Totuşi acest trup frumos când a fost dezgropat după 32 de ani era complet transformat în cenuşă. Însă ceva rămăsese din el, şi anume limba. Acea limbă poate fi văzută şi astăzi după atâţia ani de la moartea sfântului Anton în bazilica din Padova.
Ce putem și ce trebuie să învățăm din viața acestui mare sfânt?
Trebuie să fim conștienți că prin botez,toți suntem chemați să fim martorii minunilor pe care Dumnezeu le săvârșește în viața noastră. Așa cum Anton, prin cuvânt dar mai ales prin viața sa a știut să vorbească despre Dumnezeu, tot așa și noi prin cuvânt și exemplu , să vorbim oamenilor despre Dumnezeu care este cu noi, și care nu încetează să săvârșească minui, în viața noastră, în familiile noastre, în comunitățile noastre și în lumea întreagă.
Sfinte Antoane , roagă-te pentru noi!

                                                                                Pr.Cristian Tiba O.F.M.Conv.

Reclame