Ținând cont de faptul că anul acesta orice creștin este ghidat de chemarea „Familie, devino ceea ce ești!”, m-am gândit să exemplific situația critică în care se află familiile de astăzi, printr-o pildă:
„Un tată și o mamă, care erau foarte ocupați cu activitățile profesiei lor, înaintea zilei de naștere a copilului lor, trecură în mare grabă printr-un magazin de jucării. Îi explicară vânzătoarei:
– Am vrea ceva pentru un copil micuț care să-i poată ține de urât și să-i ia sentimentul singurătății…
– Ne pare rău, zâmbi vânzătoarea, nu avem părinți de vânzare”.
Concluzii sunt multe. Însă cea mai concretă ar fi faptul că familiile de astăzi nu urmează exemplul Sfintei Familii, ci exemplele marilor vedete, pe care le idolatrizează. Uită ce este comunicarea, ce este iubirea, ce înseamnă relația părinte-copil, ajungând să banalizeze despărțirea, adică divorțul. Părinții de astăzi se autoînlocuiesc cu jucării scumpe, care nu au nicio valoare în fața unui copilaș, care ar prefera o îmbrățișare, o mângâiere și un călduros „Te iubesc!”
Să nu uităm însă, că oricum ar fi , trebuie să ne prețuim familia, s-o iubim și să mulțumim pentru că o avem, deoarece sunt mulți alții de vârsta noastră ,chiar și mai în vârstă , care nu știu cum e să spui „mama” și „tata” cu adevărat.
În concluzie, ar trebui să conștientizăm starea critică a familiilor de astăzi și să ne formăm principii care țin de credință , datorită cărora ne vom crea o familie în care să inundăm și să fim inundați doar cu IUBIRE….
Camelia Pitica
Sanda
iul. 05, 2012 @ 13:44:28
Felicitări Camelia pentru că ţii flacăra SPERANŢEI aprinsă!
Fii binecuvântată , pentru că acest blog continuă să existe prin tine!
Voi, grupul Speranţa, aţi luat fiinţă din nevoia de iubire, aţi învăţat să fiţi puternici din necesitatea de a vă autodefini şi veţi învăţa să rămâneţi uniţi dacă veţi continua să credeţi în VOI.
Se spune că în final vom păstra numai ceea ce iubim, vom iubi ceea ce înţelegem, vom înţelege numai ceea ce am fost învăţaţi.
Cu drag şi prietenie, vouă Speranţei,
Sanda
Camelia
iul. 06, 2012 @ 19:25:56
Mulțumesc, însă nu sunt doar eu cea care ține flacăra Speranței aprinsă…e în fiecare dintre noi, doar că mai mult sau mai puțin intensă.
Pr. Cristian Tiba
iul. 09, 2012 @ 13:55:19
Felicitari și mult curaj în a menție aprinsă acestă flacără care este SPERANȚA.
Fiecare din voi aveți o scânteie care unită cu a altă scânteie va deveni
o flacără care v-a lumina și pe cei din jur.
Cu multă stimă,respect și drag , al vostru bun prieten Pr.Cristian Tiba