Scriu aceste randuri in contextul in care in ultima vreme, in grupul nostru am trait sau am auzit de abandonarea grupului a unora dintre conducatorii nostri.

Mereu am spus-o si imi mentin opinia conform careia un grup pentru a putea exista are nevoie de doua tipuri de conducatori, cei formali, impusi care sa indice directia in care mergem si conducatori informali, cei care se nasc din interiorul grupului si care duc mai departe, incurajeaza punerea in practica a directiei indicate de cel dintai.

Daca din a doua categorie avem 🙂 ce se intampla atunci cand liderul, care trebuia sa ne conduca abandoneaza, din motive ce tin de el sau nu? Nu ramanem oare cu acel sentiment confuz, de „Incotro”? Aceea frustrare  pe care o resimtim ori de cate ori trebuie sa o luam iarasi la la capat si nu stim de unde sa incepem?

Parintele paroh ne spunea ieri „Pentru ca un grup sa existe avem nevoie ca un conducator care sa stea minim doi ani in acel grup”. Foarte corect din punctul meu de vedere, insa motivele pentru care un conducator nu-si poate continua mandatul sunt diverse, necunoscute si probabil inaccesibile si „neinteresante” pentru noi, ele probabil tin atat de preferinta personala cat si deciziile superiorilor.

Insa prin oricate despartiri va trece grupul nostru, cred ca este important ca din fiecare eveniment sa invatam ceva (bun :). Sa crestem in unitate.

Mihai Tamas

Reclame