Luna Octombrie – luna Sf.Rozariu

        Papa Benedict al XVI-lea i-a invitat pe credincioşi să se roage rozariul, pentru a înţelege mai bine momentele cheie ale istorie mântuirii şi pentru a fi ajutaţi în “creşterea spirituală”. Mesajul a fost adresat de Sfântul Părinte astăzi, la sfârşitul audienţei generale din Piaţa San Pietro, în faţa celor 45.000 de persoane.

Sfântul Părinte i-a salutat în mod special pe tineri, precum şi pe bolnavi şi pe cuplurile proaspăt căsătorite, venite în hainele de miri, invitându-i pe toţi să “îşi intensifice practica rugăciunii rozariului. “Dragi tineri, vă invit să valorificaţi această rugăciune mariană tradiţională, ce ne ajută să înţelegem mai bine momentele centrale ale mântuirii realizate de Cristos”, a spus Sfântul Părinte.

“Dragi bolnavi, vă invit să vă întoarceţi cu încredere spre Fecioara Maria, prin exerciţii de pietate, încredinţându-i toate nevoile voastre”, a mai adăugat el. La final, Papa Benedict al XVI-lea i-a invitat pe noii căsătoriţi “să facă din rugăciunea rozariului în familie un moment spiritual de creştere sub privirea maternă a Fecioarei Maria”.

Scurt istoric

In luna octombrie creştinii o cinstesc pe preasfânta Fecioară Maria rugându-se, mai ales, sfântul Rozariu. Rugăciunea Rozariului s-a dezvoltat progresiv, în cursul Evului Mediu, şi a fost popularizată în secolul al XII-lea de către sfântul Bernard şi apoi de către dominicani. Numele de rozariu vine de la obiceiul creştinilor din Evul Mediu de a încorona cu trandafiri statuile sfintei Fecioare, trandafirii fiind simbolul rugăciunilor adresate Mariei.

Luna octombrie este o lună dedicată în întregime sfântului Rozariu o devoţiune mariană forte practicată în Biserica Catolică. Credincioşii romano-catolici sunt îndemnaţi în mod insistent ca, mai ales pe parcursul acestei luni, să-şi îndrepte atenţia spre Sf. Fecioare Maria, recitând această rugăciune frumoasă şi eficientă.

Geneza rugăciunii Rozariului trebuie căutată undeva prin evul mediu, atunci când poporul şi chiar o bună parte din călugări nu mai cunoşteau limba latină în care se recita Breviarul şi nici nu mai ştiau carte pentru a putea citi cei 150 de psalmi ai Breviarului. Ei bine, aceşti 150 de psalmi au fost înlocuiţi mai întâi cu 150 de Tatăl nostru, apoi cu 150 de Bucură-te Marie, servindu-se pentru a le număra de boabele înşirate zece câte zece pe o aţă sau de nodurile făcute pe o sforicică. Aceasta este, în mare, geneza formării rugăciunii Rozariului. Încetul cu încetul a luat forma actuală. Ea a devenit psaltirea, breviarul oamenilor simpli, iar astăzi este una din cele mai preţioase rugăciuni ale Bisericii.

Dovada importanţei Rozariului derivă şi din instituirea unei sărbători dedicate Sf. Fecioare Maria Regina Rozariului, de către Sf. Părinte Papa Pius al-V-lea, care se celebrează în fiecare an la data de 7 octombrie. Instituirea acestei comemorări aminteşte de victoria obţinută în anul 1571 la Lepanto, prin care au fost îndepărtate gravele ameninţări la adresa credinţei creştine din partea turcilor (ei reprezentau atunci pentru Europa creştină un pericol nu doar din punct de vedere teritorial, ci şi din punct de vedere al credinţei creştine, care se vedea ameninţată de către musulmani). Această victorie s-a datorat mijlocirii Sfintei Fecioare care era invocată la Roma şi în toată lumea creştină prin rugăciunea sfântului Rozariu. Imediat după câştigarea acestei bătălii, în senatul de la Viena se spunea: „Nu armele ne-au adus victoria, ci Sf. Fecioară care a fost invocată prin Sf. Rozariu”. De atunci această rugăciune a fost recomandată în mod constant de Pontifii Romani în mai bine de douăzeci de documente şi enciclici. Papa Pius X a scris în testamentul său: „Dintre toate rugăciunile, cea mai frumoasă şi cea mai eficace este Rozariul. Dacă vreţi să domnească pacea în casele voastre, recitaţi Rozariul în familie!” De asemenea, însăşi Sfânta Fecioară cere în multe apariţii ale sale (Fatima, Lourdes), ca oamenii să recite în fiecare zi rugăciunea rozariului.

Este adevărat că, mai ales în ceea ce îi priveşte pe tineri, această rugăciune poate părea monotonă, mecanică, şi tocmai de aceia, din păcate, ea nu prea mai este îndrăgită de tânăra generaţie. Cu toate acestea Rozariul rămâne cea mai populară devoţiune catolică, dar şi cea mai eficientă. În continuare voi prezenta câteva din argumentele care fac din această rugăciune o comoară inestimabilă de care nu trebuie să ne lipsim sub nici o formă. Sigur, există mult mai multe argumente în favoarea recitării ei (cred că fiecare credincios care obişnuieşte să se roage Rozariul, ar putea exprima propriul argument), dar eu mă voi rezuma la trei dintre ele.

În primul rând, Rozariul este important şi eficient pentru că este o rugăciune insistentă ce devine simbol al iubirii noastre faţă de Maica Domnului şi faţă de Cristos; spunea cineva că, după cum doi logodnici nu se plictisesc să îşi spună că se iubesc, tot aşa nici noi, fiii preaiubiţi ai Mariei, nu trebuie niciodată să ne plictisim să spunem această rugăciune. Pentru cel care o iubeşte pe Maria, invocarea repetată cu cuvintele adresate ei de către înger nu poate deveni plictisitoare. Aşadar, înainte de toate, recitarea Rozariului este un act de iubire faţă de Maria şi faţă de Fiul ei.

În al doilea rând, Rozariul este o rugăciune importantă pentru că o spunem împreună cu Maria. Să fim convinşi că atunci când spunem: „Roagă-te pentru noi păcătoşii” ea este deja prezentă. Cunoaştem scena de la Fatima în care Sf. Fecioară se ruga împreună cu cei trei copilaşi Rozariul. Este bine ca această imagine să o avem mereu în faţa „ochilor” minţii noastre atunci când ne rugăm această rugăciune; Sf. Fecioară se roagă împreună cu noi această rugăciune foarte dragă ei.

Şi în al treilea rând, această rugăciune este importantă întru-cât este o rugăciune biblică; este, de fapt, o sinteză a întregii Evanghelii, un rezumat al istoriei mântuirii. În cele douăzeci de mistere se desfăşoară lucrarea mântuirii noastre. Prin contemplarea misterelor sfântului Rozariu vom ajunge să înţelegem planul lui Isus ce se desfăşoară în toată viaţa sa, de la Întrupare la Paştele său glorios. Recitând Rozariul vom pătrunde tot mai mult în misterul mântuirii.

Se povesteşte că un anumit preot care avea să devină celebru mai târziu, pe când era student la teologie nu recita Rozariul. Într-o zi directorul spiritual i-a zis:

– Pentru ce nu reciţi Rozariul?

– Pentru că e o rugăciune monotonă şi plicticoasă.

–  Ascultă, tu ai pierdut în război un frate. De câte ori ai auzit-o pe mama ta vorbind despre copilul ei, care e fratele tău, căzut pe front?

– Mama vorbeşte întotdeauna când are ocazie prietenilor şi cunoscuţilor despre evenimentele triste şi fericite ale vieţii ei.

– Şi o asculţi cu plăcere de fiecare dată?

– Bineînţeles!

– Ei bine, Mama noastră cerească, la Rozariu ne povesteşte evenimentele fericite ale Fiului ei care este fratele nostru, atunci când ne rugăm Rozariul de bucurie; ne vorbeşte de suferinţele Fiului ei când ne rugăm Rozariul de durere; ne vorbeşte despre învierea şi înălţarea lui la cer când ne rugăm Rozariul de slavă. Ascultând-o pe Mama cerească vorbind despre Fiul ei, Rozariul nu poate fi nici monoton, nici plictisitor.

Să-i promitem Mamei noastre cereşti, ca un semn al iubirii noastre faţă de ea, că vom medita cât mai des împreună cu ea momentele cele mai importante din viaţa Fiului său!!!

Sfântă Fecioară Marie, Regina Rozariului  – Roagă-te pentru noi !

Pr.Cristian Tiba O.F.M.Conv.

 

Reclame