Un zâmbet pentru fiecare

Tinereţea e timpul în care admirăm şi ne umilim. E timpul delicateţei de suflet, al pudorii virginale, al adoraţiei, al curiozităţii, al sfiiciunii metafizice în faţa infinitului, al elanului generos şi filantrop, al dărniciei de sine şi al iubirii de oameni.” ( Mihai Ralea)

Nu este deloc greu să fii mai bun cu cei nevoiaşi din jurul tău, mai ales dacă faci acest lucru atunci când eşti unit în iubire şi în credinţă alături de persoanele cu care îţi place să petreci timpul.

La această concluzie am ajuns la sfârşitul anului trecut când împreuna cu Pr. Cristian Tiba, am fost să colindăm si să ducem un mic pachet batrânilor satului cu ocazia Sfintelor Sărbători de Crăciun. Am văzut atunci că singurătatea este tristă şi apăsătoare, că uneori un cuvânt, un gest, un zâmbet valoreaza mai mult decât orice bunuri materiale.

Entuziasmaţi de experienţa trăită, la prima întâlnire am povestit părintelui sentimentele care ne-au copleşit cu prilejul acestor vizite. La rândul său, părintele ne-a povestit experienţa pe care a trăit-o la Bucureşti derulând un program social. Împreună am decis că putem şi noi iniţia un asemenea program. Deci, am răspuns cu un DA hotărât  de a participa la Proiectul social “Un zâmbet pentru fiecare” Încurajaţi de isprava noastră anterioară, cu inimile vibrând de dorinţă am demarat programul prin vizite săptămânale la bătrânii satului, considerând ca prin sprijinul pe care noi îl putem acorda, să-i ajutam să treacă mai uşor peste greutăţi si clipele nesfârşite de singurătate.

Ne-am împărţit astfel în două grupe de tineri, una care să viziteze batrânii din partea de nord a satului si cealaltă care să meargă la batrânii din partea de sud.

Sfioşi şi timizi, noi tinerii, ne-am apropiat de ogrăzile lor pentru ca apoi să le călcăm pragul. Unii mai ospitalieri alţii mai reticenţi ne-au deschis sufletul împovărat de suferinţă, mai ales atunci când  le-am spus că venim din partea părintelui Cristian Tiba.

Pe tot parcursul şederii noastre în casele lor, timp de câteva ore îi ajutam la treburile casei, care de multe ori îi copleşeau.Am făcut curat, am hrănit animalele, le-am ascultat poveştile, şi nu în ultimul rând am făcut împreună o decadă din Sfântul Rozariu care să le aducă aminte că suntem veniţi în numele Domnului.

Nu puţini dintre noi ne-am amintit de copilăria şi de bunicii noştri, când stăteam pe lângă casele lor şi ne petreceam cea mai mare parte a zilei alături de ei. Iată de ce aceste vizite ne amintesc de unele dintre cele mai frumoase momente ale vieţii noastre. Astăzi vizitând batrânii ne place să credem că puteam lua cu noi grijile si singurătatea lor şi în schimb să le dăm din entuziasmul nostru, să le dăm o rază de speranţă.                                                          

                                    Grupul Speranţa”

Reclame